Sat Măciuceni, comuna Măciuca, județ Vâlcea
Nu sunt în circuitul public
În cursul veacului al XIX-lea, încep să își construiască locuințe fortificate, tip culă, și țăranii mai instăriți, mici proprietari proaspăt înavuțiți prin activități de producție sau comerț sau prin slujbele dobândite. Case de acest tip s-au păstrat în văile izolate dintre dealurile Vâlcei, locuite de moșneni, la Măciuceni, pe fostele moșii ale boierilor Măciuceanu.
Ștefan Măciuceanu, împreună cu fiul său Manu, ridică aici, în anul 1844, o biserică închinată Sfântului Nicolae. Alexandru Măciuceanu ctitorește o altă biserică, închinată Sfântului Ioan Botezătorul, ridicată în perioada 1848-1851.
Casele tip culă ale moșnenilor din Măciuceni sunt locuințe masive, cu plan compact, cu două nivele. Parterul, ocupat inițial de beci, are puține deschideri. În trecut locuirea se desfășura doar la etaj, care este accesibil printr-o scară interioară. La etaj apare și foișorul. În prezent s-au dezvoltat încăperi de locuit și la nivelul beciului.
Alte monumente importante ale locului sunt bisericile ctitorite de boierii Măciuceanu, în prima jumătate a secolului XIX.
Crucile de drum marchează răscrucile și păzesc fântânile.
Crețeanu Radu, Crețeanu Sarmiza, Culele din România, Ed. Meridiane, București, 1969
Ionescu Grigore, Istoria arhitecturii românești, Ed. Cartea Românească, București, 1937
Ionescu Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Ed. Academiei R.S.R., București, 1982
Arhiva I.N.P.