Cula Cornoiu

În incinta Muzeului arhitecturii populare gorjenești, cartier Curțișoara, oraș Bumbești-Jiu, județ Gorj

Din drumul naţional Târgu Jiu – Bumbeşti Jiu, după localitatea Iezureni există un drum marcat de un indicator către Curtişoara. Intrarea in muzeu se face prin poarta nr. 2 şi de acolo, în interiorul muzeului. Cula Cornoiu este ascunsa datorită vegetaţiei abundente care o înconjoară. La fel de „inaccesibilă” este şi biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” ctitorită de familia Cornoiu, o mică bijuterie arhitecturală ce merită să fie vizitată.

Telefon:   0253/212044

Email: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

Cula Cornoiu este una din cele mai frumoase construcţii de acest tip din zonă. Datele, oarecum incerte ne fac să presupunem că această culă a fost clădită în secolul XVIII lea. Se ştie cert că în anul 1785, Radu Pistescu care nu avea copii, lasă moştenitor al averii sale, pe logofătul Cornea din Târgu Jiu. Logofătul Cornea construieşte în imediata apropiere a culei biserica cu hramul „Sfantul Ioan Botezătorul”. În anul 1926, Speranţa Cornoiu vinde proprietatea lui Constantin Neamţu, directorul Băncii Naţionale, filiala Craiova. În decursul anilor, s-au efectuat reparatii în 1840, 1881, şi 1927-1928 ultima, de către noul proprietar, care construieşte şi anexele din jurul culei în stil românesc şi repară biserica.Constantin Neamţu va pleca in Franţa în anul 1945, bănuind probabil schimbările prin care avea sa treaca România, aflată sub ocupaţie sovietică. Cula a fost naţionalizată, trecănd în patrimoniul gospodăriei colective de stat. A fost restaurată în anii 60 ai secolului trecut, adăpostind de atunci o importantă colecţie de artă şi mobilier de secol XIX. În anul 1975 a fost inaugurat Muzeul arhitecturii populare gorjeneşti, cula Cornoiu fiind înclusă în cadrul acestui muzeu etnografic în aer liber.

Cula din caramidă, ,cu grosimea zidului de 80 cm, are trei nivele. La parter sunt două beciuri şi scara care duce catre etaj. Există două intrari cu uşi spectaculoase. În beci exista în trecut şi o fântână pentru cei asediaţi. La primul etaj sunt trei camere de locuit şi o baie modernă amenajată în secolul XX. Pe latura din spate a clădirii se află o galerie care duce la o anexă în formă de turn octogonal, folosita initial în scopuri sanitare, asemanatoare cu casa culă de la Cerneţi a lui Tudor Vladimirescu. La ultimul etaj se ajunge în cerdac care prezinta cinci coloane masive şi câte două pe fiecare latură ce susţin arcuri în semicerc.Tot aici se află trei încaperi. Tavanele au grinzi masive din lemn, ferestrele au fost mărite în cursul secolului al XIX-lea, dar încă mai există metereze, ceea ce da culei o înfăţişare spectaculoasă.învelitoarea este acoperită cu şindrilă.

Biserica cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul din satul Curtişoara a fost ridicată de către Logofătul Cornea la începutul sec XIX (1802 sau 1820), în apropierea culei ce-i poartă numele. Atât cula, cât şi biserica din preajma ei, au rămas în proprietatea familiei Cornoiu, până în anul 1926, când ultima moştenitoare, Speranţa Cornoiu, a vândut ce mai rămăsese din moşie pe care se afla cula şi biserica, lui Constantin Neamţu, directorul Băncii Naţionale – filiala Craiova. Acesta a restaurat biserica, cu avizul şi fondurile Comisiunii Monumentelor Istorice. După naţionalizare biserica a intrat în patrimoniul cooperativei agricole de producţie din Corneşti şi mai apoi, din Târgu Jiu. La sfârşitul anilor 60 a fost inclusă într-un muzeu al satului în aer liber. Biserica din cărămidă prezintă o turlă, pridvor, naos şi altar .In pridvor, către peretele de nord, se află casa scărilor care urcă la turlă. În pronaos, pe peretele de vest, se află portretele ctitorilor în costume de epocă şi numele lor : Cocoana Bălaşa cu fiicele Catinca şi Policsenia, boierul Enaiche cu fii Ion şi Grigore. În altar, la proscomidie, este un pomelnic ,, 1821pomen gospod ,, Costache, Ilinca, Aniţa, Ion, Ion, Barbu,Barbu...Maria, Radu, Idita, Grăjdana, Ştefan, Constandin, Alisandra, Samda, Gheorghe, Bălaşa, Enaiche,...Dumitru’’. Pe o piatră de mormânt care se află în pronaos:

„Această pisanie s-au făcut de dumneaiei cocoana Ana trăind în viaţă 20 iulie la leatu 1859.”