Casa Glogoveanu

În incinta Ansamblului Glogoveanu, sat Glogova, comuna Glogova, județ Gorj

Casa Glogovenilor este situată în centrul localității, într-un parc frumos împreună cu biserica „Sfântul Nicolae” și zidul de incintă, pe drumul ce leagă localitățile Motru de Baia de Aramă.

Nu este în circuitul public

Localitatea Glogova a jucat un rol politic important datorită boierilor din familia Glogoveanu care dețineau aici una din reședințe. De zona respectivă se leagă și numele lui Tudor Vladimirescu, administrator al moșiilor posedate de familia Glogoveanu în zona Obârșia și Cloșani din nordul Mehedințiului istoric.O legendă locală spune că un negustor sârb cu numele de Glogovan s-ar fi așezat in această zonă și ar fi întemeiat localitatea, iar urmașii lui si-au luat numele de Glogoveanu –devenind boierii acestor locuri.Istoria acestei clădiri începe conform tradiției locale, în secolul XVIII când Matei Glogoveanu construiește o casă cu parter și biserica Sfântul Nicolae (1730). Fiul său, Ioniță, mare dregător, îndeplinind funcția de caimacam al Craiovei, a finalizat biserica începută de tatăl sau și după anul 1764, a construit actuala locuință, păstrând din vechea casă doar beciul. Mai târziu, clădirii i se adaugă cerdacul și se extinde spre șosea. În ultimii ani ai secolului XIX, proprietarul de atunci, Gheorghe Vernescu inițiază o restaurare a clădirii, executată în condiții destul de bune. După anul 1951, casa a fost folosită ca sediu de gospodarie agricolă colectivă și ca local pentru câteva clase ale școlii generale din Glogova. Arhitectul Iancu Atanasescu a inițiat un proiect de restaurare în anul 1964, iar după terminarea lucrărilor clădirea a adapostit un muzeu local, iar după 1990 a fost folosită drept casă de oaspeți.

Cula este compusă din parter și etaj. Parterul este compus în mare parte dintr-un beci masiv, cu ziduri de 1,40-1,45 metri grosime, cu două încăperi boltite cu bolți cilindrice și cu arcuri dublouri groase, unele sprijinindu-se pe pereți și altele și pe doi pilaștri centrali de secțiune pătrată. Etajul este format dintr-un pridvor cu coloane de lemn unic la construcțiile de acest gen din zonă, accesul de la parter facându-se printr-o scară interioară aflată sub cerdac. Din pridvor se intră într-o sală centrală și de aici, în cele cinci camere. Decorația exterioară cuprinde pe fațadele etajului panouri dreptunghiulare mari, iar pe cele trei laturi ale parapetului, mici panouri pătrate. Cula prezintă numeroase metereze, dând apărătorilor din trecut ai casei posibilitatea de a trage în orice direcție, în cazul unui atac. Meterezele sunt întâlnite și la cerdac, în parapetul de zid. Acoperișul este din șindrilă.

Biserica „Sfântul Nicolae” a fost ctitorită de către Matei Glogoveanu cu soția, Stanca. Lucrările începute în anul 1730, au fost continuate de către fiul său, Ioniță cu soția, Maria, fiind finalizate în anul 1764. Biserica din cărămidă este în formă de navă cu pridvor deschis, pronaos, naos și altar. Deasupra pronaosului se ridică turla clopotniță cu o scară ce duce la aceasta, fiind lipită de zidul de apus al pronaosului.
Pisania este din piatră, cu slove chirilice:
„Această sfântă și dumnezăiască bisearică unde se prăznueste sfeti Nicolae iaste făcută de dumnealui Matei consilieriu Glogoveanu și jupăneasa dumnealui Stanca fata Staicului Bengescu consileriu și întâmplându-să de au murit și neputăndu-să isprăvi și rămăindu fii dumnealui Ioniță Glogoveanu biv vel slugeri și după ce s-au înălțatu și s-au însuratu s-au îndemnatu dimpreună cu jupăneasa dumealui Mariia fata Radului Krețulescu vel cluceri și au isprăvit-o precum să și veade și s-au isprăvit dinu domnia Măriei sale Constandinu Vodă Ge leat 7272” (1764).
În anul 1915 s-au facut lucrări de reparații biserica, fiind repictată de pictorii craioveni Iliescu – Vela Belgun și Năchescu.